Turcia și aventura asiatică.

În timp ce urmăream meciul Germania-Japonia și mai ales după victoria ,,samurailor’’ împotriva foștilor aliați din Axă, m-am întors în timp în urmă cu 20 de ani. Acum două decenii se organiza, în premieră, primul Campionat Mondial, ce avea două țări gazdă(Japonia și Korea de Sud) și urma să fie prima Cupă Mondială din acest mileniu.

S-au petrecut multe evenimente surprinzătoare la acea ediție, Franța, Argentina și Portugalia nu depășeau faza grupelor, pe harta fotbalului mondial apărea Slovenia, aceasta calificându-se pentru prima dată la un Campionat Mondial și China participa pentru prima dată la Cupa Mondială, iar Turcia își făcea pentru a doua oară apariția, după debutul din 1954.

Turcii veneau după un sfert de finală și un moment istoric, pentru prima dată ajungeau în faza eliminatorie al unui turneu final, pierdeau în fața Portugaliei la Campionatul European din 2000 și nimeni nu bănuia că doi ani mai târziu vor reuși să obțină un loc pe podium.

Pe banca echipei fostului Imperiu Otoman, la acea dată se afla Şenol Güneş, acesta având ca obiectiv calificarea echipei la turneul final din Asia. Calificarea trebuia să vină firesc, fotbalul turc traversând, poate, cea mai bună și frumoasă perioadă din istoria sa, Galatasaray fiind una dintre cele mai bune echipe din Europa, la acea dată, iar calificarea era privită ca fiind încununarea progresului înregistrat în ultimii ani și un punct de la care Turcia putea progresa și construi și mai mult.

Turcia s-a calificat, iar în grupe o așteptau Brazilia, China și Costa Rica, primul meci se anunța infernal, Brazilia fiind adversara ,,semilunii’’.

În acel meci s-au remarcat pozitiv câțiva dintre jucătorii turci, legendarul portar Rüştü Reçber, Yildiray Baştürk la mijlocul terenului, în atac Hasan Şaş, iar în apărare Hakan Ünsal, ce avea să fie eliminat în minutul 90+4 sau fundașul Ümit Özat.

Primul gol a fost marcat de Hasan Șaș, în prelungirile primei reprize, dar nu mult a trecut de la reluarea jocului și în minutul ‘50, Ronaldo înscria din pasa lui Rivaldo. Tot Rivaldo avea să aducă victoria sud-americanilor în minutul ‘87, înscriind din penalty. Brazilia acumula primele puncte, câștigand meciul la aproape toate capitolele, Turcia reușind, totuși, să înregistreze o posesie mai bună, 51%. Cele două țări aveau să se reîntâlnească mai târziu.

În etapa a două, Turcia îi întâlnește pe ,,Los Ticos’’(Costa Rica), în fața cărora erau obligați să câștige, dacă voiau accederea în optimi, Costa Rica debutase cu o victorie în prima etapă împotriva Chinei și aveau același obiectiv, să câștige trei puncte după cele ‘90 de minute.

Prima jumătate a jocului s-a terminat la egalitate, niciuna dintre echipe netrimițând vreun șut pe cadrul porții, Turcia intră la vestiare cu speranță și cu o posesie de aproape 60%.

A doua repriză debutează la fel, ambele ținundu-se în șah până în minutul ‘56, când Emre Belözoğlu înscrie primul gol, în urma surclasării afundașilor adeverși.

Costa Rica era, matematic, eliminată, lucru ce le oferă un plus de motivație și se aruncă în luptă pentru a egala. Borges Guimaraes, selecționerul ,,Los Ticos’’ are un moment astral și efectuează trei schimbări în primul 11, trimițându-i în arenă pe Hernán Medford, Steven Bryce și Winston Parks.

Timpul se scurge, iar pentru națiunea din America Centrală nu se întrevedeau lucruri bune, totul până în minutul ‘86, când schimbările își dovedesc utilitatea, Steven Bryce realizează o diagonală, iar Rüştü Reçber împreună cu apărarea ,,semilunii’’, sub presiunea posibilei egalări, eșuează la capitolul coordonare. Soarta îl aduce pe Winston Parks în locul și în momentul potrivit, iar în plasa porții se așază golul, ce aduce egalarea. Restul meciului intră în sfera tensiunii, ambele tabere urmărind obținerea celor trei puncte și biletul pentru optimi. Pe tabelă nu se mai înregistrează vreo modificare până la final, fiecare obținând un punct.

În etapa a treia, China urma să fie adversara Turciei, într-un meci care pentru asiaticii nu mai avea nici o miză, iar pentru ,,echipa semilunii’’ reprezenta ultimul tren al calificării.

Putem considera că meciul a fost decis încă din primele zece minute, Hasan Șaș și fundașul Bülent Korkmaz găurind apărarea Chinei cu două goluri în trei minute, minutul ‘6 și respectiv minutul ‘9.

Ümit Davala pune punct meciului în minutul ‘85, când înscrie în urma unei faze bulversante pentru apărarea chineză. Costa Rica a luptat și ea cu patos, dar atacul viitoarei campioane mondiale s-a dovedit a fi superior, iar dacă în minutul ‘60 scorul era de trei la doi în favoarea ,,Canarinho’’, în minutul ‘65 tabela indica cinci goluri pentru sud-americani și tot două goluri pentru ,,Los Ticos’’.

Și astfel, se încheie prima parte a competiției, o primă parte în care Turcia a scris istorie, reușind pentru a doua oară calificarea în fazele eliminatorii ale unui turneu final și pentru prima dată la un mondial.

În optimi, ,,semiluna’’ îi avea în față pe ,,samuraii albaștri’’ într-un meci pe care niponii îl disputau chiar acasă, pe Miyagi Stadium.

Japonia avea un lot solid, în componența acestuia regăsindu-se jucători precum, Hidetoshi Nakata, Junichi Inamoto sau Shinji Ono.

Japonezii au câștigat meciul la capitolul posesie și impresie, dar pierd meciul în urma unui corner executat de Ergün Penbe și a unei lovituri de cap a lui Ümit Davala, care înscrie singurul gol al meciului în minutul ‘12. Nu putem trece peste acest meci, fără a menționa apărarea ,,semilunii’’, o apărare care a muncit, s-a coordonat, a avut un randament extraordinar și a apărat reputația echipei. Deja Turcia se afla în vizorul întregii suflări sportive, toată lunea având privirea ațintită asupra țării ce se întinde pe două continente.

În sferturi, echipa păstorită de Şenol Güneş îi întâlnea pe ,,leii din Teranga’’(Senegal), națiunea africană aflându-se la prima Cupă Mondială, unde ieșise dinte-o grupă cu Franța, Uruguay și Danemarca. Avea să fie un sfert de finală al istoriei.

Un meci al istoriei, un meci capital pentru ambele națiuni, dar un meci pe cât de important, tot atât de sărac în goluri. În prima repriză Senegalul marchează, dar golul este anulat pe motiv de offside. În a doua repriză ambele echipe atacă cu îndârjire, dar niciuna nu reușește să înscrie. Tensiunea a plutit în aer pe stadionul din Osaka, unde s-a disputat meciul. Un meci tensionat, un meci în care s-a scris istorie. Turcia a câștigat la aproape toate capitolele, având o posesie de peste 60%, pase mai multe și bineînțeles și șuturi pe cadrul porții mai multe.

După fluierul final, tabela indica același la scor ca la începutul partidei, zero la zero, iar asupra jocului cădea regula ,,Golden Goal’’, prima care înscria câștiga.

Nu mult a trecut și în minutul ‘94, Ilhan Mansiz înscrie golul victorie din pasa lui Ümit Davala, după o fază magistrală desfășurată pe toată lungimea terenului.

Semifinala, Turcia era în semifinală, ,,echipa semilunii’’ era aproape pe podium, dar chiar dacă nu ar fi reușit o clasare pe podium, o clasare în primele patru era oricum o PERFORMANȚĂ.

Unul dintre vechii adversari revin, Brazilia. Cele două echipe se reîntâlneau, după meciul din grupă, iar acum Turcia căuta, cu orice preț, să obțină revanșa, brazilienii aveau un minus, Ronaldinho era suspendat și nu trebuie omis faptul că apărarea turcă era într-o formă excelentă, ultimul meci în care încasaseră un gol era meciul cu Costa Rica din grupe.

Ca orice semifinală de Cupă Mondială, pe tot parcursul meciului tensiunea a fost la cote maxime, ambele dorindu-și victoria și oportunitatea de a marca istoria fotbalului mondial.

Evenimente ce merită consemnate în prima repriză nu au fost, Turcia câștigând la capitolul posesie și numărul paselor, dar fiind categoric surclasați de brazilieni la capitolul șuturi/șuturi pe cadrul porții, Brazilia având numai puțin de șapte.

Prima repriză se termină, pauza se termină și la doar patru minute de la începerea reprizei a doua, Brazilia dovedește că o echipă mare câștiga o partidă fără a domina jocul. Gilberto Silva îi pasează lui Ronaldo, acesta dovedindu-și calitatea și reușind să înscrie, înconjurat fiind de adversari.

Și în a doua repriză posesia este câștigată de ,,semilună’’, la fel și numărul de pase sau cornere.

Din păcate, rezultatul rămâne neschimbat și aventura Turciei se oprește, o aventură în care s-a făcut istorie, o aventură din care a rezultat o poveste memorabilă, genul acela de povești ce dau culoare fotbalului și Cupei Mondiale.

Nu putem încheia, fără a menționa finala mică, în urma căreia Turcia obține medalia de bronz, după un meci cu cealaltă gazdă a mondialului, Korea de Sud. Un meci electrizant, Ilhan Mansiz a marcat de două ori, ducând scorul la trei la unu în favoarea Turciei în minutul ‘32, după ce în minutul ‘1 îi păsase decisiv lui Hakan Sükür, acesta deschizând scorul. Același Hakan Sükür, care își va mai trece în cont două pase decisive.

Korea de Sud-Turcia 2-3 și Turcia încheie Campionatul Mondial cu capul sus, lăsând întreaga suflare fotbalistică cu multe semne de întrebare, dar și cu gura căscată.

,,Semiluna’’ nu a mai bifat vreun mondial de atunci, acea echipă rămânând în istoria fotbalului turc și mondial. Au participat la EURO 2008, EURO 2016 și EURO 2020(2021), dar nici nu au mai îndrăznit să se apropie de performanța realizată la începutul mileniului.

Am scris despre Turcia 2002 pentru că, astfel de performanțe nu sunt dese, mai ales într-o țară ca Turcia și mai ales pentru că orice aventură de acest gen, intră în sfera poveștilor de amintit peste decenii.