Despre meciul cu numărul trei al Argentinei de la această ediției a Cupei Mondiale n-am scris, dar trebuie să reamintesc de penaltiul ratat de Messi și apărat de Szczęsny, a doua lovitură de pedeapsă parată de portarul polonez la această Campionat Mondial și jocul acceptabil al ,,pumelor’’.

Argentina și Polonia au ocupat locurile ce duceau în optimi, Argentina reușind să nu termine pe poziția secundă a grupei, poziție ce îi punea față în față cu Franța.

Surprinzător sau nu, Australia a fost primul adversar din faza eliminatorie a competiției. Australia care, în ciuda dorinței, a fost conștientă că îi va fi imposibil să treacă mai departe, ,,cangurii’’ și-au jucat șansa și chiar au creat o impresie frumoasă.

4-3-3 a fost formația utilizată de Lionel Scaloni, formație ce l-a adus pe Papu Gómez în atac, în meciul disputat cu Polonia, Scaloni a înaintat aceeași formație, dar în atac s-a regăsit Ángel Di María.

Messi și Julián Álvarez au completat atacul, Rodrigo de Paul, Enzo Fernández și Alexis Mac Allister linia de mijloc, iar în apărare: Nahuel Molina, Cristian Romero, Nicolás Otamendi și Marcus Acuña.

Debutul partidei a fost unul anost, un joc înghețat, dacă Australia era, teoretic, inferioară din multe puncte de vedere, Argentina era clar o echipă dezorientată și fără inițitivă.

Atmosfera a fost schimbată de Messi, care prin metodele specifice a marcat(min.’35),aducându-i pe albiceleste în avantaj.

Amorțeala primei reprize s-a reflectat și în statistică, nici măcar cinci șuturi nu au reușit să expedieze ambele echipe, posesia a fost câștigată de sud-americani(61%), ambele combatante pasând mult, Argentina-383 de pase/Australia-237 de pase, dar doar atât.

În partea a doua a jocului aerul s-a schimbat pe Ahmed bin Ali Stadium, unde jocul s-a intensificat semnificativ, dar Argentina rămânând în cutie. Lionel Scaloni a efectuat o mutare, cel puțin, bizară, Papu Gomez este înlocuit de Lisandro Martínez. Nu îl judec pe Scaloni, dar consider că mai înțelept ar fi fost să efectueze o schimbare prin care să forțeze golul cu numărul doi și astfel să își securizeze victoria.

Golul cu numărul doi a venit, Julián Álvarez înscrie, după o greșeală de amatori a portarului Mathew Ryan, în minutul ‘57. Australia simte că poate mai mult și forțează, efectuează cinci schimbări, dar golul tot nu vine, vine un autogol. Enzo Fernández deviază un șut, nu foarte precis al australienilor, și mingea aterizează în plasă.

Scor final: ARGENTINA-AUSTRALIA 2-1.

Concluzii:

Sunt multe de zis despre prestația ,,pumelor’’ din acest meci, o prestație slabă, după părerea mea și o victorie norocoasă. Dacă adversarul era mai pregătit sau avea o zi bună și puțin mai mult noroc, acum Argentina era în avion sau chiar deja acasă. Trofee s-au câștigat și se vor mai câștiga în felul ăsta, cu un joc urât și mult noroc, dar nu știu/nu cred, că Messi&Co. vor reuși acest lucru la o Cupă Mondială.

Jocul a fost slab din partea echipei, Messi remarcându-se la primul gol și în a doua parte a jocului, acesta având și cea mai bună notă la finalul meciului, meciul cu numărul o mie, să nu uităm! Dar să nu uităm de ocaziile mari ale Australiei(menționez ocaziile deoarece consider că spun foarte multe despre prestația unei echipe, cazul acesta Argentina) și de faptul că, Olanda va fi următorul adversar.

Scaloni sper să schimbe ceva și să treacă cu brio de ,,portocala mecanică’’, orice este posibil…….va urma!

P.S: Marele vis încă se ține pe picioare, se clatină, dar se ține.