Hai că am ajuns și în semifinale, deci în primele patru, asta înseamnă că albiceleste vor mai juca minimum două meciuri la Cupa Mondială. Acum patru ani, în Rusia, Argentina pleca acasă mult mai devreme, fiind eliminată în optimi de viitoarea campioană mondială, părăsind competiția pe ușa din spate. La ediția aceasta ,,pumele’’ sunt la un pas de a egala performanța din 2014 și poate cine știe, chiar mai mult. Dar până la semifinală, trebuie analizat sfertul de finală.

Sunt atât de multe lucruri de spus despre meciul Olanda-Argentina, încât nu știu de unde să încep. În istoria recentă, trebuie menționat că cele două s-au mai întâlnit în semifinale în 2014, când Argentina a câștigat tot în urma loviturilor de departajare, scor 0-0 după ‘120 de minute și 4-2 în urma loviturilor de departajare.

Dacă Olanda (Țările de Jos) se impusese destul de categoric în optimi, 3-1 cu SUA, albiceleste veneau după un meci neconvingător cu Australia și chiar dacă teoretic Argentina era favorită, multe voci afirmau că Olanda va trece mai departe, datorită organizării mai bune și mai ales datorită lui Louis van Gaal.

Lionel Scaloni a mizat pe apărare și a trimis pe teren cinci apărători, Nahuel Molina, Cristian Romero, Nicolás Otamendi, Lisandro Martínez și Marcos Acuña, cel din urmă obținând și un penalti în min. ‘72.

Julián Álvarez și Lionel Messi au format atacul, iar în linia mediană au fost folosiți: Alexis Mac Allister, Enzo Fernández și Rodrigo de Paul.

Trebuie spus că s-au împărțit 16 cartonașe galbene și unul roșu, multe dintre acestea au fost încasate pe banca de rezerve, trebuia menționat acest aspect și pentru a sublinia tensiunea ce a planat asupra meciului pe tot parcursul jocului.

Prima repriză a aparținut sud-americanilor, ,,Portocala mecanică’’ expediind un singur șut și intrând la vestiare din poziția de echipă condusă, în ciuda posesiei de 57% și a numărului mai mare de pase(291).

Diferența a făcut-o Nahuel Molina în min. ‘35, după o pasă splendidă a lui Lionel Messi, o pasă cu adevărat de manual.

Dacă prima repriză a fost câștigată de ,,pume’’, repriza a doua a fost câștigată clar de olandezi, care au realizat o revenire neașteptată. Dar până la revenirea ,,Portocalei mecanice’’ trebuie să amintim evenimentele importante: Steven Berghuis îl înlocuiește pe Steven Bergwijn și Koopmeiners intră în locul lui Marten de Roon, ambele schimbări fiind efectuate în min’ 46, Daley Blind este și el înlocuit de Luuk de Jong în min ‘64, iar două minute mai târziu intra Paredes în locul lui Rodrigo de Paul.

În minutul ‘72 Acuña obține un penalti și Messi mărește avantajul, ducând scorul la 2-0. Penaltiul nu a fost penalti, dar a fost, deci a fost sau nu?! Eu consider că a fost 50/50, diferența fiind că Marcos Acuña deține o oarecare experiență și reușește să conducă situația în favoarea sa.

Tensiunea a crescut și mai mult după al doilea gol, acesta fiind ,,palma’’ ce a trezit trupa lui Louis van Gaal. Tagliafico, Pezzela și Lautaro Martínez au intrat în joc, dar și Weghorst, de numele său legându-se speranțele lui Louis van Gaal. Cartonașele galbene curgeau precum cântecele suporterilor sud-americani, iar în minutul ‘83 Olanda înscrie, Weghorst trimite mingea în plasă și îi face pe conaționalii săi să viseze frumos. Apropo de frumusețe, al doilea gol al trupei lui Louis van Gaal, poate fii caracterizat în multe feluri, gândit, lucrat, norocos, dar frumos în niciun caz. Același Wout Weghorst înscrie în min. ‘90+11, după o fază fixă și mult tact.

Nu trebuie uitată nici reacția urâtă a lui Leandro Paredes, din min’ 89, care a șutat intenționat mingea în direcția băncii olandeze, în opinia mea, un gest ce merita cartonașul roșu.

Statistic vorbind repriza a doua a fost câștigată de Olanda, care a mizat pe cartea ofensivei în ultimele ‘20 de minute de joc, strategie bună, dar neînsoțită de o atitudine corespunzătoare și aplicată în fața unei echipe solide, în final nu a dat rezultatul dorit. 62% posesie a înregistrat Olanda în partea a doua a jocului, patru șuturi, dintre care două pe cadrul porții și 268 de pase, surclasându-i pe argentinieni.

Prelungirile au venit, cartonașele galbene au venit, ocaziile și ele, dar mai mult de partea ,,pumelor’’, aceștia având șapte cornere și tot atâtea șuturi în ultimele 15 minute ale partidei și peste 200 de pase în 30 de minute, dar și o poftă de victorie.

Loviturile de departajare au venit și ele, cartonașele galbene și ele, iar pe deasupra o mare doză de ghinion pentru Virgil van Dijk și Steven Berghuis, loviturile lor fiind parate de Emiliano Martínez, în tabăra albiceleste ratând Enzo Fernández, Lautaro Martínez a încheiat seria, meciul și lupta. Victoria venise pentru Messi&Co.

Un meci de povestit, un meci epic, un meci ce merită revăzut. În ciuda tensiunii uriașe, în ciuda întreruperilor partidei de nenumărate ori și a atitudinii nesportive a unor jucatori, meciul a fost frumos și palpitant pentru noi, lung și greu pentru jucatori.

Argentina va întâlni Croația, o echipă surprinzătoare și avidă după victorie. Nu o să fie un meci ușor, deja vorbim de semifinală, dar șansele sunt categoric mai mari, decât într-un meci cu Brazilia.

Visul rămâne în picioare și se întrevede, cu greu, finala….va urma!