Când am început să scriu despre Argentina, în ciuda dorinței de a-i vedea triumfători la acest turneu final, am fost totuși rezervat, îmi era teamă de o surpriză negativă și de părăsirea competiției prematur.

Am ajuns totuși, la episodul cu numărul șase din această serie, va fi și un al șaptelea episod dedicat finalei și parcursului de la acest turneu, dar până la finală trebuie discutată semifinala.

Pentru a doua oară consecutiv, Croația a ajuns în semifinală, după o victorie istorică cu Brazilia. Pentru a ajunge a doua oară consecutiv în finală, Modric&Co. trebuia să treacă de cealaltă forță a Americii de Sud, Argentina.

Se întrezărea un meci interesant, o partidă în care ambele vor lupta și vor marca și chiar a fost un meci grozav.

Deja consacrată, formația 4-4-2 a fost cea folosită de Lionel Scaloni, deja un antrenor din ce în ce mai respectat și apreciat.

Mare parte a primei reprize s-a jucat la mijlocul terenului(49%), restul împărțindu-se în apropierea celor două careuri. Primele 30 de minute ale jocului nu prea au adus nimic special, un joc calm și echilibrat. Echilibrul avea să dispară în minutul ‘33 când Julián Álvarez a obținut un penalti, Messi marcând primul gol al meciului după câteva momente. Nu mă pronunț în cea ce privește corectitudinea fazei, înclin 50% să spun că decizia acordării loviturii de la 11m a fost corectă și 50% consider că nu a fost o decizie potrivită.

A fost sau nu a fost, controverse vor exista mereu indiferent de ce decizie ar fi fost luată, să revenim totuși la joc.

La doar patru minute după ce Lionel Messi a înscris, a venit rândul lui Julián Álvarez să aibă un moment astral și să lase audiență cu gura căscată. Un gol asemănător a marcat și Diego Maradona în ‘86, dar nu cred că există loc de comparații între cele două goluri.

Patru șuturi pe poartă a înregistrat Argentina, zero Croația, în schimb Croația a avut o posesie de 61% și peste 300 de pase, statistici din prima repriză.

În repriza secundă lucrurile s-au mai calmat, dar tot Croația a câștigat la capitolul posesie(60%) și pase(289), în cea ce privește golurile, repriza a fost câștigat din nou de Albiceleste, Álvarez lovind din nou în min. ‘69 din pasa lui Messi.

,,Pumele’’ au avut un (xG) de 2.34, Croația a avut un (xG) de doar 0.54. Menționez această statistică deoarece ne spune multe lucruri, pe de-o parte Argentina a pierdut ambele reprize la capitolul pase și posesie, practicând un joc de contraatac și punându-și speranța în spirtul individualist al câtorva jucatori, iar pe de altă parte Croația a practicat un joc de posesie, în care tot grupul a avut același scop. Nu spun că jocul ,,pumelor’’ a fost unul dezorganizat și lipsit de substanța, doar că, în opinia mea, diferența a fost făcută de experiența și valoare individuală. Sunt foarte curios cum va arată Croația la Euro 2024 și Cupa Mondială din 2026, în lotul țării de pe malul Mării Adriatice deja au apărut câțiva jucatori promițători, dar încă tineri și fără experiență.

După opt ani de la finala pierdută în fața Germaniei, Argentina ajunge din nou cu o mână pe mult râvnitul trofeu.

Pentru mine meciul din semfinală este, deocamdată, cel mai bun meci al Argentinei de la acest turneu.

Visul aproape s-a împlinit…..va urma….