Cum zice o vorbă faimoasă născută în Decembrie: ,,FRAȚILOR, AM ÎNVINS!’’.

Am ales să stau de-o parte de subiectul finalei și de victoria Argentinei, am lăsat lucrurile să se așeze și la aproape o săptămâna de la disputarea finalei scriu acest text.

În urmă au rămas emoțiile, trăirile, lacrimile, zâmbetele, bucuria sau tristețea și bineînțeles milioanele de cuvinte scrise/rostite despre acest Campionat Mondial și această finală. Bucuria argentinienilor a fost incomensurabilă, iar dacă s-ar fi organizat o competiție a suporterilor, fanii Argentinei câștigau detașat.

Au existat două posibilități, fie Franța își apăra titlul câștigat acum patru ani, fie Argentina câștiga primul titlul mondial fără ca Diego Maradona să fie în viață și iată că la aproape doi ani de la dispariția fizică a lui ,,El Pibe de Oro’’, țara sa câștigă pentru a-III-a oară mult râvnitul trofeu.

Componența echipelor nu o voi mai discuta, deja cunoaștem faptul că Di María a făcut un meci extraordinar, ultimul la un Campionat Mondial, mai știm și că Franța nu a existat timp de optzeci de minute, Argentina controlând meciul în cea mai mare parte, în finală ne-a fost confirmat încă o dată faptul că, Kylian Mbappé este un jucător cum rar ne-a fost dat să vedem în fotbal și deja începe să își treacă în dreptul său titulatura de LEGENDAR. În finală am văzut, printre altele, și o echipă a Argentinei extrem de unită și plină de dorință, în ciuda căderii din finalul meciului și din prima repriză de prelungiri. Din ambele tabere am observat câțiva jucatori extrem de promițători: Eduardo Camavinga, Kolo Muani sau Alexis Mac Allister și Enzo Fernández, îi menționez, chiar dacă câțiva dintre ei deja dovediseră că posedă o calitate superioară înainte de turneul final, pentru că nu este un lucru simplu să ai o prestație atât de bună în finala unui Campionat Mondial.

Argentina nu a câștigat doar meciul, a câștigat și statistica partidei, zece șuturi pe poartă au expediat sud-americanii și peste 630 de pase. Ambele au realizat un meci memorabil, un meci istoric, un meci ce va rămâne în istoria fotbalului și mai ales în istoria Cupei Mondiale pe veci. Chiar și pentru cei nefamiliarizați cu ,,Sportului rege’’, acest meci fost de neuitat.

O finală specială și un arbitraj ce a lăsat de dorit, greșelile au fost recunoscute, au apărut chiar petiții care cer rejucarea meciului, lucru imposibil de realizat, la fel de imposibil este să mai schimbi deciziile greșite luate de arbitrii. Avem VAR, avem tehnologie la care nici nu visam vreodată că va exista în sport și totuși vedem astfel de greșeli, sper să fie doar greșeli….

Dacă în minutul ‘80 toată lumea tindea să catalogheze această finală ca fiind una plictisitoare și insipidă, nefiind una foarte specială, până la final s-a schimbat radical și cuvântul ce s-a așezat în dreptul ei a fost, tensiune.

Nu putem afirma că a fost cea mai frumoasă finală din istorie, nu le-am văzut pe toate și chiar dacă le-am fi văzut pe toate, nu putem compara meciuri disputate la zeci de ani distanță.

În concluzie, am rămas cu amintirea unei finale de povestit nepoților, cu un Campionat Mondial ce ne-a făcut să avem sentimente dintre cele mai diverse, cu confirmarea faptului că viitorului acestui sport arată extrem de promițător și bineînțeles cu oportunitatea de a fi martori la tragerea cortinei asupra unei epoci importante ale fotbalului și începerea unei perioade noi.

Va urma…..peste patru ani.